Am spus în articolul precedent că tragedia în care și-a pierdut viața polițistul Amariei trebuie să marcheze un punct de cotitură în societatea românească. Repet, sacrificiul unui erou căzut la datorie trebuie să ne trezească pe toți din adormire. Acele focuri de armă ar trebui să răsune în urechile tuturor oamenilor legii și civililor din România și să spargă zidul tăcerii care ne-a ținut pe toți prizonieri! Să mă explic: 

Oriunde în lume, asasinarea unui polițist echivalează cu o formă de sinucidere. Automat, acela care omoară un om al legii devine ținta zero a tuturor forțelor de ordine și doar foarte rar se întâmplă să scape. Aparent, este un spirit de echipă, o frăție a celor care stau în fiecare zi de pază la granița dintre lege și fărădelege. Este firesc să se apere între ei, să își răzbune camarazii căzuți în fața unor asasini cu sânge rece… De fapt, este ceva mult mai profund, o rațiune care întrece orice miză personală sau profesională. Este un mesaj explicit, care transmite întregii societăți că instituțiile statului își manifestă supremația asupra oricărei forme de amenințare. E chiar temelia încrederii pe care oamenii legii trebuie să o insufle cetățenilor. Un stat respectat se sprijină pe instituții puternice, profesioniste și bine organizate. De aici se naște respectul cetățenilor pentru regulile de conviețuire socială.

ȘI TOTUȘI…

Asasinarea lui Cristian Amariei nu este singura tragedie petrecută în ultimii ani în România. Ba chiar pare să devină un lucru cu care trebuie să ne obișnuim, un fel de accident de muncă. Am văzut polițiști bătuți cu sălbăticie, înjunghiați, spulberați cu mașina sau înjurați ca la ușa cortului. Pentru o lume civilizată, așa ceva este de neacceptat. Pentru noi, cei care am apucat să trăim într-o dictatură în care până și păsările care zburau în văzduh ni se părea că respectă legea, peisajul actual este uluitor.

JUDEȚUL DE LA CAPĂTUL LEGII

Nu putem să nu ne întrebăm cum am ajuns aici în decursul unei generații. Un răspuns se găsește chiar în locul unde s-a petrecut tragedia: Județul Timiș este un sat fără câini, și nu de ieri – de azi! Actele de banditism, teroarea clanurilor interlope, bătăile și schimburile de focuri de armă sunt ceva absolut natural pentru locuitorii din Lugoj. Veți găsi oricând pe internet povești cutremurătoare despre faptele petrecute acolo. Cu tot respectul, este un teritoriu cucerit de interlopi în egală măsură în care a fost cedat de autorități. Prin complicitate, ignoranță, prostie și nepăsare. Legea statului a fost înlocuită cu legea junglei. Demonstrațiile de forță făcute de interlopi atât pe stradă cât și pe rețelele de socializare arată că nu prea le mai pasă de autoritățile statului. Nici nu prea mai au de ce, câtă vreme au demonstrat că nu li se poate întâmpla nimic. Sute de cazuri semnalate de presă, documentate și demonstrate s-au încheiat cu eliberări neînceperea urmăririi penale, încadrări legale absolut ridicole sau achitări pe bandă rulantă.

AZI ÎN TIMIȘOARA, MÂINE-N TOATĂ ȚARA

Sună dureros astăzi sloganul care a făcut faimoasă Revoluția Română acum 30 de ani… Într-un moment atât de trist, pare doar o prevestire neagră. Timișul nu este nici pe departe singurul județ în care grupările interlope fac legea. În Maramureș, Galați, Constanța, Brăila, Olt – și lista ar putea continua – vedem aceleași nelegiuiri. Tot mai pierdute printre știrile zilei, cancanuri politice și comentarii savante ale unor vorbitori de meserie. Cine mai stă să numele taxele de protecție, cămătăriile, răpirile, violurile, traficul de droguri și alte hoții la fel de grave? Câte un reporter, câteva zeci de secunde la jurnalele de seară, după care toată lumea întoarce privirea.

ARMA CRIMEI

Sute de polițiști urmăresc de două zile un fugar rănit prin împrejurimile locului unde s-a petrecut crima. Destul de ciudat, câtă vreme este te aștepți ca un astfel de specimen să fie renegat chiar și de propriii camarazi. Să nu aibă unde se ascunde nici în gaură de șarpe. Tocmai pentru că a făcut un gest de om nebun. Tocmai pentru că a stârnit revolta tuturor polițiștilor din România. Și totuși, forțele de ordine nu reușesc să dea de el… Asta spune tot mai multe, de la o oră la alta, despre influența și puterea oamenilor legii din zonă. Rămâne de văzut ce vom afla din ancheta acestui caz, mai ales dacă suspectul principal va fi prins în viață. Am putea asculta confesiunea unui criminal, cu toate detaliile macabre ale unui asasinat comis cu sânge rece. Sau am putea fi martorii unui rechizitoriu care să explice nașterea și evoluția unei lumi criminale care a luat de mult în prizonierat comunități întregi din vestul României.

UN FOC DE ARMĂ CARE A STÂRNIT UN URAGAN DE VORBE GOALE

Sacrificiul lui Amariei a trezit instinctele politice ale tuturor celor care au pus umărul la construcția acestui sistem strâmb și nefuncțional. O ploaie de săgeți a început să zboare dintr-o parte în alta deasupra corpului inert al unui polițist căzut la datorie: nu avem legi, veste de protecție, pistoale, mașini, buget… Luptăm cu mâinile goale în fața infractorilor… Partidul, președintele, parlamentul, comandanții și sindicaliștii sunt de vină… O minimă decență ar fi trebuit să ne îndemne la un moment de tăcere și să ne facă să recunoaștem că moartea polițistului este suma tragică al indiferenței și complicității noastre, a tuturor celor care am mai lăsat să treacă o zi înainte să trage semnalul de alarmă. Nu e nicidecum vremea polițelor sau a răzbunării. E vremea să ne unim forțele și cunoștințele pentru ca astfel de zile negre să nu mai vină niciodată. Nu de alta, dar sacrificiul lui Cristian este dovada că unele greșeli nu mai pot fi îndreptate, oricâte regrete și suferințe rămân în urma lor. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here