A fost o săptămână grea și ciudată. Mi s-a părut că drumul pe care l-am început nu duce nicăieri. M-am alăturat cu tot sufletul unei cauze nobile și am avut surpriza să constat că foarte puțini dintre cititorii acestui site și-au manifestat interesul pentru campania pe care o sprijin. Este vorba despre ridicarea unui monument închinat eroilor Armatei Române căzuți în teatrele de operațiuni în ultimii ani. Nu cred că există ceva mai presus de recunoștința pe care o datorăm celor ce au murit pentru țara lor. Am vrut să renunț, dar am fost bombardat cu sute de mesaje care mi-au cerut să merg înainte. Și atunci am realizat că nu pot renunța să mai fiu un luptător. Că eroii pe care vreau să îi cinstim nu au renunțat nici măcar în ultima clipă, când ar fi putut să se salveze. Nu au făcut-o, pentru că atunci și-ar fi salvat viața, dar ar fi pierdut însuși sensul propriei existențe. Am avut o săptămână grea și ciudată, în care mi-am readus aminte o lecție importantă: învingătorii nu renunță niciodată!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here